Tradiții de Adormirea Maicii Domnului (VIDEO)

Adormirea Maicii Domnului sau Sântămaria Mare, prăznuită în 15 august, este una dintre marile sărbători ale bisericii creştine. Data marchează trecerea de la vară la toamnă şi totodată Ziua Marinei, Maica Domnului fiind ocrotitoarea marinarilor.

Adormirea Maicii Domnului este un semn de la îngeri, sărbătoarea fiind cunoscută în Apus sub numele de Înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Sărbătoarea amintește ziua în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Chiar și așa, nu se ştie cu exactitate nici anul, nici ziua când “a adormit Sfânta Fecioară”. Despre adormirea Maicii Domnului nu avem informaţii în Sfintele Evanghelii, ci numai în tradiţia Bisericii. Aceasta este tratată în scrierile a patru părinţi orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin. În scrierile lor se vehiculează că Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă.  Aceeaşi datină spune că apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. Întristat, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar, intrând, l-a găsit gol. În timp, în cuvântările Părinţilor Bisericii, începe să se afirme cu mai multă putere credinţa că după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Fiul Său şi luată cu trupul în Împărăţia Cerurilor. Tot tradiţia mai spune că după ce şi-a săvârşit misiunea apostolică ce i-a fost încredinţată, şi anume să ducă în Muntele Athonului sau Athos credinţa, Maica Domnului dorea să se mute la Fiul Său. Această cerere i-a fost îndeplinită, fiind astfel săvârşită şi dorinţa creştinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus putreziciunii şi să fie luat la cer. Ca şi Iisus Hristos, Maica Domnului îi iubeşte atât de mult pe oameni încât L-a convins pe Dumnezeu să transforme fuioarele, care se dau de Iordan, într-un mare năvod. Datina spune că înainte de Marea Judecată, Maica Domnului va da cu năvodul de trei ori prin iad, iar sufletele vor putea să se prindă de el şi astfel să se mântuiască de păcate. Se mai spune că diavolii, rămaşi fără sufletele oamenilor, se vor mânca între ei până când nu va mai rămâne niciunul. În unele zone ale ţării, în dimineaţa acestei zile, femeile merg la biserică, unde împart struguri, prune, faguri de miere, şi merg în cimitir pentru a tămâia mormintele. La ţară se obişnuieşte ca în această zi să fie angajaţi paznici în vii şi se spune că se “leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă. În părţile Moldovei, Sfânta Maria Mare este considerată “a morţilor”, fiind pomeniţi toţi cei care au numele luat de la cel al Preacuratei şi doar la Sfânta Maria Mică, celebrată pe 8 septembrie, sunt sărbătoriţi oamenii care poartă acest nume. La sărbătoarea Sfintei Marii se adună ultimele plante de leac, se poate afla cum va fi toamna şi se culeg flori care se pun la icoana Preacuratei, considerându-se că sunt apoi bune de leac. Adormirea Maicii Domnului marchează și deschiderea sezonului nunţilor, începerea târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă, a praznicelor de pomenire a morţilor. Pe de altă parte, între cele două Marii – 15 august – 8 septembrie – este timpul prielnic semănării grâului. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încheie un ciclu, redeschis de cea a Naşterii Maicii Domnului. Dintr-o sămânţă, aparent moartă, se va naşte un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.

Redactor: Doina Sirbu