Rugby-ul, între iubire şi sacrificiu

Rugbyştii constănţeni, care au pus ani în şir acest sport pe harta României, s-au reunit pentru a celebra titlurile de campioni. Rudele le-au fost alături, iar soţiile sportivilor recunosc că atunci când s-au căsătorit, rugby-ul a făcut fără echivoc parte din sânul familiei. O parte dintre ei au plecat în alte ţări, însă sufletul lor a rămas tot acasă, la Constanţa.

Se spune despre rugby că este sportul de golani practicat de nişte domni. În realitate, este ceva mai mult decât atât. Este sportul care formează caractere puternice şi frumoase. Nu o spun cei care-l practică, ci apropiaţii sportivilor care au câştigat atâtea titluri de campioni.

Fiica lui Gheorghe Varga a ales să se căsătorească tot cu un rugbyst, atrasă fiind de caracterul generat o dată cu practicarea acestui sport. Locuiesc în Italia de ani buni, dar chiar şi aşa nu au rămas departe de sport, fiind prezenţi la fiecare ediţie a Turneului Celor Şase Naţiuni.

În sezonul 1974/1975, rugbyştii antrenaţi de regretaţii antrenori Mihai Naca şi Vasile Bercu îi aduceau Constanţei primul titlu de campioană naţională. Printre aceştia se afla şi Gheorghe Varga, care cu părere de rău spune că valoare s-a inversat în sportul pe care odată îl practica plin de devotament.

Cu bucurii, dar şi cu regrete, marea familie a rugby-ului constănțean s-a reunit pe stadionul „Mihai Naca” pentru a sărbători titlurile de campioni naționali. Asemenea lui Gheorghe Varga, cel mai bătrân campion, de peste 80 ani, Vasile Giuglea îşi varsă amarul şi recunoaşte că trebuie să o luăm de la zero.

Cu toţii au primit câte un tricou cu Farul şi o parte dintre campioni au jucat un meci demonstrativ. În repriza a treia, cu toţii au depănat amintiri cu balonul oval.

Reporter: Sorin Hulubei ; Imagine:George Dima