Numărul pensionarilor este mai mare decât cel al salariaţilor

Statisticile privind structura actuală a populaţiei României ilustrează cea mai vulnerabilă fracţie a economiei româneşti: numărul de salariaţi raportat la numărul de pensionari. De 15 ani, numărul sala­riaţilor, plătitorii de taxe care alimentează şi bugetul fondului public de pensii, este mai mic decât numărul de pensionari.

În 1990 erau 8,1 milioane de salariaţi şi 3,5 milioane de pensionari. Situaţia s-a schimbat dramatic în 2012, când 4,3 milioane de angajaţi plăteau contribuţii pentru 5,3 milioane de pensionari. Analiştii economici susţin că aceasta este cea mai gravă anomalie a economiei şi a societăţii româneşti.

Analistii spun ca in ritmul actual, în mai puţin de zece ani, în România nu se vor mai putea plăti pensiile şi va trebui să se împrumute. Am decăzut din punct de vedere economic atât de mult, încât nu trebuie să ne aşteptăm la vreun miracol, cu cât trece timpul, cu atât va fi mai costisitor. Numărul de pensionari a crescut foarte mult şi ca urmare a unor măsuri politice greşite luate după 1990, pentru că, în loc ca marile întreprinderi de stat să se restructureze prin disponibilizări, partidele politice au preferat alternativa pensionărilor anticipate pentru a evita mişcările sociale şi pierderea de voturi.

Dezindustrializarea a contribuit la înjumătăţirea numărului de salariaţi din economie în ultimii 23 de ani. Cel mai „vizibil“ exemplu este cel al combinatului siderurgic Arcelor Mittal (fostul Sidex), care avea 27.000 de angajaţi în anul 2000 şi care a rămas cu mai puţin de 8.000 de angajaţi la finele anului trecut, iar majoritatea restructurărilor au fost făcute prin ieşirea la pensie.

Scăderea populaţiei şi îmbătrânirea sa produc trei efecte economice majore  reducerea creşterii economice prin afectarea contribuţiei forţei de muncă, creşterea presiunii asupra bugetului de stat şi afectarea economisirii interne, deci menţinerea dependenţei de capitalul străin.