Istoria neromantata a Cazinoului din Constanta

Cazinoul a fost un reper al vietii mondene din Constanta inceputului de secol. Adevarata varsta de aur a Cazinoului a fost, insa,  in perioada interbelica. Atunci salile acestuia erau strabatute de doamne elegante insotite de domni din elita Romaniei. Ca in oricare alt cazinou, aici se invarteau sume impresionante, se pierdeau averi, se nasteau idile si se spulberau sperante.

La sfarsitul anului trecut, timp de o luna s-au facut reparatii la acoperis, s-au efectuat hidroizolatii, s-au inlocuit geamuri si au fost efectuate lucrari de recuperare a unor obiecte si de protejare a ornamentelor. Aceste operatiuni  au fost necesare pentru conservarea cladirii ajunse in paragina, pana cand se va putea face restaurarea propriu-zisa. Ultima reparatie majora a cladirii s-a efectuat in perioada 1986-1988.

Se vorbeste de mai bine de un deceniu de readucerea acestui monument istoric in circuitul turistic al orasului, dar autoritatile locale si centrale nu au reusit sa gaseasca solutiile potrivite. Restaurarea acestuia nu are legatura cu apetitul constantenilor pentru jocurile de cazinou. Cei care practica astfel de jocuri au varianta cazinourilor live de pe internet, unde gasesc o atmosfera similara. Redeschiderea Cazinoului ar insemna un nou punct de atractie pentru turistii cu bani, dar si o gazda plina de istorie pentru evenimente interne si internationale.

Conform arhitectului Radu Cornescu, autorul cartii ,,Cazinoul din Constanta – scurta istorie in imagini”, primul cazinou a fost construit in 1880, in apropierea Farului Genovez. Acesta se numea Kursaal (in traducere aproximativa – sala de relaxare), era construit din lemn si paianta si era locul de intalnire al protipendadei orasului. Constructia acestuia s-a facut intr-o perioada in care au aparut si alte cladiri emblematice din oras: Casa Pariano (Muzeul Ion Jalea), Casa Cuculis, Casa Somanescu, etc. Cladirea a fost demolata in 1892, dupa ce in 1891 a fost afecata de o furtuna puternica.

Pe locul unde se afla Acvariul, la inceputul secolului functiona Casin, un cazinou din lemn pe fundatie de piatra. Punctul de atractie al acestuia erau doua terase suprapuse de unde puteau fi vazute faleza, marea si portul. In 1910 acesta a fost demolat pentru a face loc Acvariului, un alt simbol al orasului.

Nu se stie cu exactitate a cui a fost ideea construirii actualului cazinou, cert este ca semnarea contractului pentru ridicarea sa s-a facut in timpul primarului liberal Cristea Georgescu. Pe 23 iulie 1903 acesta a incredintat proiectarea edificiului arhitectului Daniel Renard. Roman dupa mama si elvetian dupa tata, Renard a mai proiectat Pavilionul restaurant din fata Cazinoului, actualul Acvariu, Hotelul Regina (Intim), complexul administrativ de langa gara veche si Biserica din Harsova. Arhitectul a ales stilul Art Nouveau, dar schimbarea regimului politic in 1905 a dus la concedierea sa si aducerea la conducerea lucrarilor a lui Petre Antonescu. O data cu revenirea liberalilor la putere in 1907, Renard a reluat lucrarile, cladirea fiind inugurata pe 15 august 1910, in prezenta Printului Ferdinand.

Cazinoul a avut inca de la inceput o istorie zbuciumata. In timpul Primului Razboi Mondial, in incinta sa a functionat un spital de campanie al Crucii Rosii. Cladirea a fost tinta bombardamentelor, dar din noiembrie 1917 a revenit in circuitul cazinourilor. Primele reparatii majore au fost efectuate in 1934, de acelasi arhitect. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Cazinou au fost gazduiti militari germani. Acesta a fost afectat din nou de bombardamente si  a  fost reparat in 1951 cu ajutorul detinutilor politici. Intre 1948 si 1960 Cazinoul a gazduit Casa de Cultura a Sindicatelor, iar intre 1960 – 1989 a apartinut ONT Litoral.

Dupa revolutie, cladirea Cazinoului a fost lasata in paragina. Rand pe rand, companiile interesate de refacerea acesteia s-au retras, autoritatile locale nu au gasit fonduri pentru reparatii,  cele centrale nu au fost foarte interesate, iar folosirea banilor europeni ar fi impus transformarea acesteia in muzeu. Lucrarile efectuate in toamna sunt doar o mica parte dintre cele necesare, doar pentru consolidare. Cum autoritatile inca nu au un plan definitivat, sa speram ca initiativele private vor avea mai mult succes.