Istoria bradului de Crăciun

Bradul este obiectul “vedetă” şi emblema Sărbătorilor de iarnă. Această datină însă nu a fost legată încă de la început de religia creştină şi de sărbătoarea Crăciunului. Creştinismul a preluat acest obicei de la romani, care obişnuiau, în timpul Saturnaliilor, să-şi împodobească locuinţa cu un brad. Cu toate acestea, puţină lume ştie când se împodobeşte, de fapt, bradul de Crăciun şi istoria din spatele acestui obicei.

Împodobirea bradului este una dintre cele mai frumoase tradiţii din lume, însă puțină lume știe, de fapt, istoria din spatele acestui obicei. Romanii obişnuiau ca în timpul sărbători dedicate zeului Saturn, care se desfăşurau în perioada solstiţiului de iarnă, să-şi împodobească locuinţa cu un brad. Cu toate că, religia politeistă a dispărut şi a apărut creştinismul, oamenii au continuat tradiția.

Se spune că Sfântul Bonifaciu, un călugăr din Crediton, a dat într-o zi peste un grup de păgâni adunaţi lângă un stejar pentru a sacrifica un copil zeului Thor. Pentru a opri sacrificiul şi a salva viaţa copilului, Sfântul Bonifaciu a doborât copacul dintr-o lovitură. În locul stejarului a crescut un brăduleţ, pe care l-a denumit Copacul Vieţii, mărturia vieţii eterne a lui Hristos. De atunci, bradul este considerat un simbol creştin. Mai mult decât atât, oamenii l-au asociat cu Naşterea Domnului.

La început, bradul era decorat cu mere, nuci poleite, dulciuri, lumânări şi mici figurine din lemn. Odată cu evoluţia tehnologiei au apărut decoraţiunile de brad moderne, instalaţiile luminoase, globuleţele și  beteală, iar bradul natural a început să fie înlocuit de cel artificial.Tradiția spune că bradul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii alegeau în preajma acestei zile cel mai frumos pom şi îl omagiau cu ce decoraţiuni aveau în casă.

Redactor: Oana Jărloianu