Comemorarea surghiunului din 1944

Ziua de 18 mai 1944 este cea mai tragică din istoria tătarilor. Vorbim despre decizia pe care a luat-o Stalin, atunci când a ordonat deportarea tuturor etnicilor tătari din Crimeea în Siberia. Într-o singură noapte, agenţii NKVD au îmbarcat, sub ameninţarea armelor, 500.000 de bătrâni, femei şi copii, în vagoane de animale. Mai mult de 10.000 de persoane au murit din cauza condiţiilor sinistre de drum. În memoria victimelor, la Medgidia,  etnicii tătari au rostit rugăciuni. 

Conform datelor istorice mai mult de jumătate dintre deportaţi au murit în primele şase luni din cauza foametei, frigului şi bolilor. În semn de solidaritate, etnicii din Medgidia au adus un omagiu.

Genocidul a continuat și în închisorile din Rusia. Unii au reușit să se salveze și, pentru că nu aveau unde să se întoarcă, au venit în Dobrogea.

În noiembrie 1986, tătarilor le-a fost permisă întoarcerea pe pământurile natale, ca urmare a unei lupte îndelungate. Mişcarea naţională tătărească este recunoscută de către Naţiunile Unite ca fiind una dintre puţinele prin care etnicii şi-au apărat drepturile fără să recurgă la metode violente.

Redactor: Paul Alexe