Ce este atacul de panica

Atacul de panică reprezintă o stare de frică sau de anxietate intensă, apărută brusc, în situații în care nu este amenințată viața, determinând accelerarea ritmului cardiac, respirații rapide și scurte, sentimentul de pierdere al controlului și de moarte iminentă.

In general, exista o perioadă de “incubație”, să-i spunem, care poate să dureze de la câteva luni până la un an inainte ca atacul de panică sa iasă la iveală si să se manifeste. Simptomele ating intensitatea maximă in decurs de până la 10 minute, persoana afectată simțind:  palpitații, bătăi puternice ale inimii,  transpirații; senzatie de lipsa de aer;  disconfort toracic; greata sau disconfort abdominal;  senzatia de ameteala, de instabilitate sau de leșin, senzatii de amorțeala sau ințepături; valuri de frig sau căldură.

La nivel afectiv starea resimțită este: teamă, frică, spaimă; disperare sau neputință.

Cel mai adesea, in declanșarea unui atac de panică nu există un motiv clar sau o cauză concretă. Există insă, un cumul de cauze, adunate de-a lungul timpului, cum ar fi teama de singurătate, teama de a nu fi parasit, sau teama de a vorbi in public.

Depresia, stresul, pierderea cuiva drag sau a locului de muncă, divorțul, atmosfera tensionată din familie, insatisfacțiile, neimplinirile,  chiar si ambițiile exagerate, toate acestea pot declanșa un atac de panică.

Un mod de tratare ar fi prin intermediul psihoterapiei, unde persoana afectată invață să se relaxeze, să iși reinterpreteze simptomele si să reacționeze realist. O tehnică paradoxală de vindecare, luată in calcul este prin exacerbarea simptomelor, adică subiectul este expus simptomelor, pentru că in acele momente va descoperi că de fapt nu i se intampla nimic – nu leșină, nu innebunește și nu moare.

Impotriva atacurilor de panică există și un tratament medicamentos ,  anti-depresivele, care ajută, dar nu vindecă. De asemenea, auto-controlul si auto-sugestia pot avea un rol deosebit in vindevarea atacurilor de panică.