Cat de eficienta a fost aceasta solutie metoda de privatizare “pe un leu”

Trei societăți românești au fost vândute pentru o sumă simbolică. Este vorba despre IMGB, vândută în 1997 pentru un dolar, Roman Brașov și Combinatul Siderurgic Reșița, înstrăinate fiecare pentru suma de un euro. De fapt, atunci când s-a luat decizia ca statul să nu încaseze nimic pentru cedarea pachetului majoritar de acțiuni al vreunei uzine, aceasta venea la pachet cu datorii uriașe, pe care și le asuma cumpărătorul.

Contractul de vânzare a IMGB a fost semnat în decembrie 1997 cu societatea britanico-norvegiană Kverner, care a plătit suma simbolică de un dolar pentru pachetul majoritar de acțiuni, preluând însă și datoriile istorice acumulate de societate, în valoare de 30 de milioane de dolari. Ulterior, în anul 2006, Kverner a vândut IMGB companiei coreene Doosan. De la 13.000 de angajați, înainte de 1989, compania mai are în prezent sub 600 de salariați. În prezent, Doosan IMGB este unul dintre cei mai mari producători de mașini și echipamente din România, având în 2012 o cifră de afaceri de circa 90 milioane euro. Combinatul Siderurgic Reșița a trecut printr-o încercare de privatizare nereușită, după ce s-a dovedit că americanii de la Noble Ventures, care semnaseră, în anul 2000, contractul pentru preluarea societății, nu aveau nici măcar suma de bani promisă pentru plata pachetului de acțiuni, nemaivorbind de fonduri pentru investiții. După anularea contractului în 2003, situația companiei s-a deteriorat. În anul 2004, pachetul majoritar de acțiuni a fost vândut către o compania rusă pentru un euro. Rușii au continuat activitatea siderurgică, au făcut investiții și anul trecut au realizat un profit de 8,22 milioane de euro, potrivit datelor raportate către Ministerul Finanțelor Publice, cu 765 de angajați, față de cei aproximativ 10.400 de salariați, câți avea combinatul până la Revoluție. Roman SA Brașov, fosta uzină Steagul Roșu, producea, în anul 1989, aproape 13.000 de autocamioane, având 20.000 de salariați. O parte din producție ajungea la export. În anii care au urmat, activitatea societății s-a redus treptat, iar în 2003 a fost scoasă la vânzare, fiind împovărată de datorii de aproape 92 milioane euro și de pierderi de circa 24 milioane euro. Singura ofertă primită de APAPS  a fost din partea unei companii din Malaezia, pentru crearea unui parc industrial pe platforma societății. Compania a plătit un euro pentru controlul producătorului de autocamioane, în schimbul promisiunii unor investiții de 50 de milioane de euro. Pe de o parte, nici malaezienii nu au venit cu banii, iar pe de altă parte, halele uzinei au fost date prin hotărâre de guvern, în 2004, în administrarea Asociației Pro-Brașov, ajungând în posesia milionarului brașovean Ioan Neculaie, care este și astăzi proprietarul Roman SA.