Astăzi se împlinesc 164 de ani de la naşterea celui mai mare poet român

[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=mFi5yFTpmE8[/youtube]15 ianuarie 1850: nimeni nu bănuia că pe pământ va coborî o stea. În zilele acelui an, se năştea la Botoşani cel ce va rămâne în istoria literaturii româneşti şi mondiale drept poetul nepereche.

Ajuns la Constanţa pentru tratament, Eminescu s-a îndrăgostit iremediabil de valuri şi de întinderea albastră de apă. Într-una din scrisorile adresate Veronicăi Micle spunea:

,,Constanţa este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Viaţa e cam scumpă aici. Casele au oarecare eleganţă, căci clădirile sunt din piatră pătrată. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe întinderea mării. (…) Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine”.

Impresionat de frumuseţea mării, marele poet şi-ar fi dorit ca ultimele zile din viaţă să şi le petreacă alături de marea sa iubire – marea.

,,Mai am un singur dor:

În liniştea serii,

Să mă lasaţi să mor

La marginea mării;

Să-mi fie somnul lin şi codrul aproape, pe-ntinsele ape să am un cer senin”

Dorinţa i-a fost împlinită: pe faleza Cazinoului din Constanţa i-a fost construit şi expus bustul în urmă cu 70 de ani.

,,Ultimul mare romantic” a murit la numai 39 de ani, însă opera pe care a lăsat-o culturii europene şi româneşti este de o valoare inegalabilă.

Redactor: Bogdan Bolojan