24 decembrie 1989 – ziua judecării lui Ceaușescu

La radio si la televiziune se dau glas tuturor zvonurilor care circulau la acea vreme in Romania. Ba ca Uniunea Sovietica s-ar fi oferit sa intervina cu forte militare, ba ca statele din Vest ar trimite trupe pentru inlaturarea definitiva a “teroristilor”.
Mai mult decât atat, incidente de tot felul, in urma carora isi pierd viata alte zeci de persoane, au loc si dupa 23 decembrie, cand prinderea si arestarea lui Nicolae Ceausescu era cunoscuta de toata lumea.

După ce, cu o zi înainte, la Otopeni, 40 de tineri militari fuseseră măcelăriţi de alţi militari, pe fondul dezinformării, în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, doua blindate ale Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista, sunt trimise sa cerceteze zona Ministerului Apararii pentru a detecta de unde se trage asupra cladirilor institutiei. Blindatele ajung la destinatie si timp de jumatate de ora asteapta in fata cladirii. In vecinatatea Ministerului se afla si dispozitivul de lupta al batalionului 3 tancuri din Targoviste. Cum efectivele din dispozitiv nu sunt informate despre misiunea blindatelor, se deschide focul asupra lor. Are loc o noua busculada in care nu se stie nici acum cine a atacat primul si cine s-a aparat. Incidentul s-a soldatat cu numeroase pierderi de vieti omenesti, iar cei 24 de ani care s-au scurs de la eveniment nu au adus la iveala vinovatii nici pentru măcelul de la Otopeni, nici pentru haosul petrecut la Ministerul Apararii. Numarul incidentelor asemanatoare creste de la ora la ora, Bucurestiul inca arata ca un oras in razboi. In tot acest timp, reprezentantii noii puteri instalate emit Hotararea privind consituirea Tribunalului Militar Exceptional, care sa ii judece pe Nicolau si Elena Ceausescu. Sotii Ceausescu sunt judecati la Târgoviște, într-o unitate militară, și condamnati la moarte, urmand sa fie executati prin impuscare. Completul de judecată a fost format din doi judecători militari, coloneii Gică Popa și Ioan Nistor, și trei asesori populari, căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea și locotenentul Ion Zamfir. Acuzarea a fost reprezentată de procurorul militar Dan Voinea, iar apărarea a fost asigurată de avocații din oficiu Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu. Printre capetele de acuzare s-au numarat cele de genocid, subminarea puterii de stat prin organizarea de actiuni armate impotriva poporului si a puterii de stat, subminarea economiei nationale si incercarea de a fugi din tara pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la banci in strainătate. Aceste acuzatii n-au fost niciodată dovedite. Avocații impusi cuplului i-au acuzat în loc sa-i apere. Nicolae Ceausescu a afirmat că nu recunoaste tribunalul si se pare că avea dreptate în această privinta, singura calitate oficiala a celui care a semnat decretul era cea de a fi unul din liderii loviturii de stat. Procesul fulger al celor doi va ramane insa un subiect sensibil pentru totdeauna. Graba cu care a fost infiintat Tribunalul, rapiditatea cu care au fost judecati soţii Ceauşescu, sentinta care a fost data fara posibilitatea de a se face recurs si impuscarea cuplului in în ziua sfântă a Crăciunului au provocat inca de atunci numeroase discutii si au dat nastere la diverse alte teorii ale conspiratiei. La 24 de ani de la acele zile tulburi, întrebările încă îşi caută răspuns…

Redactor: Raluca Damian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.