22 de ani de la mineriade

Ziua de 13 iunie 1990 a lăsat urme adânci în sufletele și pe chipurile oamenilor. Atunci au început sângeroasele mineriade de la București din 1990. Forțele de ordine, susținute de mineri, au intervenit în forță împotriva protestatarilor din Piața Universității și a populației civile. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil și anvergură dintre toate acțiunile ortacilor.

Timp de câteva zile, Capitala s-a aflat în stare de asediu, zguduită de cele mai dramatice evenimente petrecute după Revoluția din decembrie 1989. București, primăvara anului 1990: timp de 55 de zile, centrul Capitalei a fost „scena“ imensă pe care s-a „jucat“ mitingul maraton din Piața Universității. Zile și nopți la rând, acolo a fost „Zona liberă de comunism“. Iar balconul Facultății de Geografie a fost, rând pe rând, rampa de lansare a unor idei politice, dar și tribuna politică de la înălțimea căreia care a vorbit oricine a crezut că are ceva de spus. La acea data,  multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile: “IMGB face ordine!” și “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!”. Sute, sau chiar mii de oameni au fost răniți, iar alții chiar au murit în timpul sângeroaselor evenimente.

Dovadă că minerii nu au ținut cont de nimeni și de nimic, stau mormintele din Cimitirul Străulești. Pe 14 iunie 1990, ajunși în Gara de Nord la ora 4 dimineata, minerii conduși de Miron Cozma au fost preluați de angajați ai SRI și a altor servicii secrete și au fost orientați spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piața Universității, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanților, pe platoul din fața Teatrului Național. Imediat au pătruns în incinta Facultății de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertății de opinie și au devastat o colecție unică în Europa de flori de mină și zăcăminte geologice ca și sediul Ligii Studenților. Pe 15 iunie 1990, la orele prânzului minerii au fost urcați în autobuze și transportați la complexul expozițional Romexpo, unde șeful statutului, președintele ales recent Ion Iliescu le-a mulțumit încă o data pentru acțiunea lor vitejească prin care au salvat democrația din România. Discursul său a fost întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta au fost conduși la trenurile care îi așteptau în Gara de Nord, și transportați în Valea Jiului. Un nume care a rămas și va rămâne în istorie asocit mineriadelor, este este cel al lui Cristian Pațurcă, autorul “Imnului Golanilor” precum și al altor piese cântate la manifestațiile din Piața Universității.

Pațurcă a fost recompensat pentru meritele sale, pe 27 aprilie 2010, când  a fost decorat de președintele Traian Băsescu, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios – clasa a III-a”, cu motivarea: în semn de apreciere pentru înalta sa ținută morală, pentru curajul și credința dovedite în apărarea și promovarea drepturilor și libertăților democratice în țara noastră. Cristian Pațurcă a murit pe 18 ianurie 2011 la vârsta de 46 de ani, după o lungă bătălie cu tuberculoza. Este înmormântat la Cimitirul Bellu, pe Aleea Artiștilor.

Pentru mai multe detalii si imagini video va rugam urmariti jurnalul Litoral TV

Redactor: Doina Sirbu