11 martie va rămâne pentru totdeauna în memoria celor care au supraviețuit dezastrului din Japonia

La 11 martie 2011, la 14.46 ora Japoniei un seism cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter zguduia Ţara Soarelui Răsare. A fost urmat de un tsunami gigantic. Furia apei a devastat coasta pacifică de nord-est, spulberând digurile şi distrugând oraşe şi sate. În drumul său, valul de 14 metri înălţime a intrerupt alimentarea electrică şi a avariat circuitele de răcire ale centralei Fukushima provocând o topire parţială a combustibilului în trei dintre cele şase reactoare. În mai puţin de o zi, o explozie se produce în reactorul 1, iar acoperişul clădirii se prăbuşeşte. Se instaurează o zonă de evacuare cu o rază de 20 de kilometri, care va deveni zonă interzisă. Două zile mai târziu, o explozie de hidrogen în reactorul 3 spulberă acoperişul centralei, urmat de un incendiu controlat rapid la nivelul reactorului 4. Operatorul centralei, Tepco, devarsă tone de apă de mare, apoi apă dulce pentru a opri fisiunea barelor de combustibil şi pentru a umple piscinele pentru combustibilul uzat. La aproape o lună, Agenţia pentru siguranţă nucleară japoneză  ridica la nivelul maxim, 7, ca la Cernobîl, gravitatea accidentului de la Fukushima pe scara internaţională INES. În 11 mai, împăratul Akihito îi vizitează pe refugiaţii de la Fukushima. Așa s-au derulat, pe scurt, evenimentele de anul în arhipelagul nipon.  Premierul Naoto Kan declara situaţia de la Fukushima Daiichi în curs de stabilizare, decretând sfârşitul „etapei 1″ a planului de rezolvare a crizei, marcată de instalarea unor sisteme de răcire în continuu, în data de 19 iulie. La 30 august, guvernul premierului Kan şi-a dat demisia, fiind înlocuit de Yoshihiko Noda. Potrivit France Press, Guvernul japonez era la curent cu riscul de fuziune nucleară la centrala de la Fukushima în orele care au urmat tsunamiului din martie 2011, însă nu a informat populaţia.  Luna trecută, o comisie independentă de anchetă a dezvăluit că executivul nipon elaborase planuri de urgenţă pentru evacuarea metropolei Tokyo, în situaţia unei explozii în lanţ a reactoarelor. Acest scenariu nu fusese adus niciodată la cunoştinţa opiniei publice. Circa o sută de mii de persoane au fost nevoite să-şi părăsească domiciliul pe o rază de 20 de kilometri în jurul centralei. În zonă, unde se află multe animale sălbatice şi care au fugit din ferme, accesul este interzis, cu excepţia unor autorizaţii speciale eliberate individual foştilor locuitori pentru câteva ore sau diferitelor echipe de intervenţie. Dezastrul de la Fukushima a generat o amplă dezbatere despre siguranţa şi viitorul centralelor nucleare şi a pus în evidenţă incapacitatea AIEA de a impune norme generalizate, precum şi lipsa de control pe plan internaţional. În plus, a ieşit clar în evidenţă lipsa de pregătire a multor centrale în faţa unor posibile dezastre nucleare. Seismul din 11 martie 2011, s-a soldat cu peste 19.000 de morți, în timp ce mulți alții sunt în continuare dați dispăruți.

Redactor: Doina Sirbu