100 de ani de la moartea Ecaterinei Teodoroiu (REPORTAJ)

În contextul în care, în această perioadă, se împlinesc 100 de ani de la primele victorii ale Armatei Române moderne, de la Mărăști, Mărășești și Oituz, mi-a venit o idee: ce-ar fi să discutăm și despre femei?  Nu mă gândesc la femeile pe care le vedem zilnic, acasă, la serviciu, pe stradă sau în club. Mă refer la anumite femei care au abandonat toate preocupările feminine și au îmbrăcat uniforma militară, au luat arma în mână și au luptat. De-a lungul istoriei au fost mai multe, dar azi mă voi referi la una singură. Cred că bănuiți despre cine vorbesc: binențeles că este vorba despre Ecateria Teodoroiu. Toată lumea știe cine a fost Ecaterina Teodoroiu.  Dar câți cunosc cu adevărat cine a fost Cătălina, după cum o alintau colegii de arme? Hai să trecem în revistă câteva aspecte din trecutul acestei eroine.

Ecaterina Toderiu, căci așa suna adevăratul său nume, s-a născut pe data de 4 ianuarie 1894 în satul Vădeni, actual cartier al municipiului Târgu-Jiu. Nu făcea parte dintr-o familie aristocrată, ci dintr-una de agricultori, cu mulți copii. Cătălina mai avea 5 frați și două surori. Trecând peste școala primară și gimnazială, Ecaterina Toderiu și-a continuat studiile la București. Atunci i-a fost schimbat și numele, din Toderiu în Teodoroiu. Intenția ei a fost de a deveni învățătoare. Numai că destinul avea alte planuri pentru ea. A fost printre cei care au pus bazele primei școli de cercetași din România. Odată cu intrarea în Primul Război Mondial, tânăra de numai 22 de ani s-a întors pe meleagurile natale și înscris la Crucea Roșie, pentru a activa ca asistent medical, în regimentul 18, din care făcea parte și unul din frații ei. După ce acesta a căzut pe front, Cătălina  s-a hotărât să lupte activ, alături de ceilalți soldați. În scurt timp, avea să cadă prizonieră în mâinile germanilor, de unde a reușit să fugă.

A revenit pe front în vara lui 1917. La 20 august, Regimentul 43/59 Infanterie din care făcea parte ocupa pozițiile în tranșeele din zona localității Muncelu. În seara zilei de 22 august, în cursul unui atac declanșat de Regimentul 40 Rezervă german și respins de trupele române, Ecaterina Teodoroiu, tânăra de numai 23 de ani, cade eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent.

După terminarea războiului, Ecaterina Teodoroiu a devenit o eroină a României Mari.  În memoria ei și în semn de cinste față de eroina de la Târgu Jiu, au fost ridicate opt monumente în care Cătălina este înfățișată așa cum apărea pe front: cu arma în mână.