DES16C2nm, supernova cea mai îndepărtată de Terra

Descoperire uriașă a unei echipe internaționale de astronomi! Cercetătorii au detectat lumina celei mai îndepărtate supernove observată până în prezent, care a fost vizibilă de pe Planeta Albastră la 10,5 miliarde de ani după producerea fenomenului.

Observatoarele terestre au dezvăluit recent mistere ale Universului petrecute în urmă cu 10,5 miliarde de ani, când explozia unei stele impozante a declanșat un fenomen denumit de astronomi Supernova DES16C2nm. Forța revelatoare a acestei fabuloase dezvăluiri științifice este cu atât mai intensă cu cât prima geană estimată a existenței Universului a prins viață în urmă cu 13,8 miliarde de ani.

Studiul acestei supernove, inițiat în 2013, a fost îndrumat de către Universitatea din Southampton din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Douăzeci și cinci de instituții din cele patru colțuri ale lumii au implicat, în realizarea proiectului Dark Energy Survey, 400 de cercetători.

Prima observare a luminii degajate de Supernova DES16C2nm a decurs în august 2016. În luna octombrie a anului următor, extrema depărtare, strălucire și raritate ce caracterizează fenomenul astronomic l-au inclus în categoria supernovelor super luminoase. Aceste coordonate au fost dovedite prin intermediul a trei telescoape, respectiv Observatorul Keck din Hawaii iar, din Chile, Telescopul Magellan  și Very Large Telescope.

Sclipirile ultraviolete ale exploziei cosmice furnizează informații esențiale despre cantitatea de metale și temperatura degajate în timpul producerii evenimentului, date care stau la baza înțelegerii formării unei supernove.

Superlativul fenomenului cosmic studiat relevă faptul că strălucirea Supernovei DES16C2nm a fost de aproximativ 200 de milioane de sori. Stele mai imense decât Soarele își încheie existența efemeră prin apariția unei supernove, proces în care se consumă hidrogenul și heliul care fuzionează cu alte elemente mai grele. Colapsul se produce în momentul în care fierul se acumulează în nucleul unei astfel de stele, determinând apariția unei găuri negre sau a unei stele neutronice. Viteza uriașă cu care sunt aruncate în spațiu învelișurile exterioare este de aproape 30.000 de km/secundă, reprezentând o zecime din viteza luminii.

Redactor: Mihaela Țânțaru

Vizualizări: 324